Coloanele de bazalt de la Racos sunt monument al naturii si impresioneaza prin dimensiuni si forma si care se caracterizeaza, geologic, prin curgerile de lava provenite de la un centru de eruptie local (Dealul Capela), curgeri care au format, in timp, coloane scurte la baza, apoi, in sectiunea de mijloc, coloane lungi si groase iar deasupra scorii bazaltice. 
Complexul geologic Racosul de Jos este o arie naturala protejata geologica- structura vulcanica este situata pe partea vestica al structurii de anticlinal-sinclinal, fiind situata intr-o structura de graben din zona Muntilor Persani. Se remarca sectorul proeminent, central, silicifiat al structurii (vf. Heghes) prezentand zona de neck bine conservata al fostului aparat vulcanic.
Locul fosilifer Carhaga de la Racos este monument al naturii ce cuprinde marne si calcare reprezentative si importante din punct de vedere stratigrafic dar si geologic pentru ca prezinta modul in care a evoluat tectonica locala. Rezervatia este importanta din punctul de vedere stiintific si al cercetatii, fiind un „laborator in situ” unde specialisti, profesori si studenti pot studia fauna fosila si faciesul in care s-a format.    
Rezervatia Pestera Barlogul Ursului este monument al naturii, facand parte din categoria rezervatiilor speologice din judetul Brasov, importanta pentru curgerile parietale de pe peretii pesterii. Aceasta este considerata ca deosebit de reprezentativa pentru muntii Persani. Calcarele in care este sculptata fac parte din cuvertura post-tectonica a Muntilor Persani. Rezervatia prezinta un dublu interes stiintific: speologic – pentru formatiunile parietale, inclusiv o concretiune de forma unui cap de urs; si geologic – pentru modul in care a evoluat tectonica locala. Pestera este situata pe mosia comunei Apata.
Cotul Turzunului este rezervatie naturala si cuprinde un sit natural botanic si ornitologic, cu vegetatie de mlastina (numeroase specii de plante). Acesta reprezinta o importanta componenta a mediului natural specific depresiunilor de la marginea Depresiunii Transilvaniei, in care speciile ce supravietuiesc aici, sunt pastratoare ale conditiilor de cuibarit locale, ceea ce justifica pe deplin incadrarea ei printre locurile de popas si reproducere, aflat pe directia unui dintre cele mai importante cai de migratie a pasarilor din regiunile boreale spre sudul Mediteranei.

Zilele Racosului, Fosnic-ul

Prelucrare lemn, Fier, Lana, Olarit

Situata in vestul muntiilor Persani in apropierea carierei de exploatare a bazaltelor din comuna Racos, judetul Brasov, rezervatia naturala a "Bazaltelor de la Racos" este o rezervatie geologica in vestul muntilor Persani intinsa pe o suprafata de 1,05 hectare .
Coloanele de bazalt (sau Coloanele bazaltice) de la Racos au o inaltime cuprinsa intre 10 si 15 metrii si au aparut datorita racirii rapide a lavei vulcanice. Acestea sunt monument al naturii si impresioneaza prin dimensiuni si forma si care se caracterizeaza geologic, prin curgerile de lava provenite de la un centru de eruptie local (Dealul Capela), curgeri care au format, in timp, coloane scurte la baza si apoi, in sectiunea de mijloc, coloane lungi si groase iar deasupra scorii bazaltice.

Construit in anul 1625, castelul din Racos a fost resedinta nobiliara fortificata a grofului Sukosd. Acesta a fost, de mica amploare, construit in stilul Renasterii transilvanene. Acesta primise domeniul respectiv de la Gabriel Bethlen, ca recompensa pentru servicii militare. Corpurile de cladiri, intre care se afla si o curte patrata, sint inconjurate cu ziduri. Castelul are bastioane circulare, iar turnul de la intrare este patrat
In colturile castelului au fost situate bastioanele, concepute in forma cilindrica. Aici se aflau incaperi pentru locuit, saloane, depozite, bucatarii.

Un rol aparte il detinea bastionul sud-estic. Acesta comunica cu locuinta de la etaj si dispunea de un salon in forma octo-gonala, cu muchiile in semicerc. Avea boita alcatuita dintr-o calota sferica, strabatuta de 8 lunete rampante. Muchiile acestora erau impodobite cu nervuri coborate pe console.
Intrarea in incinta castelului se facea printr-un gang situat sub turnul aflat la mijlocul laturii de sud. Castelul dispunea de un al doilea cordon de ziduri mai groase, situate in  partile de est, sud si vest.
In partea de vest a castelului, incaperile situate pe doua nivele erau destinate pentru depozitarea cerealelor, a alimentelor, incaperile de ia parterul partii de vest erau folosite drept grajduri.
Inscriptie de la 1700, asezata la intrarea in castel, arata ca in acel an constructia apartinea contelui stefan Bethlen. Pe bolta unui salon se afla stema familiei Bethlen, sculptata in piatra.
De acest castel este legat un episod din viata unei familii domnitoare din tara Romaneasca, in razboiul dintre turci si austrieci, de la 1664, Grigore Ghica Voda se afla de partea austriecilor. Dupa razboi, domnitorul este silit sa fuga in Polonia. Sotia sa, Doamna Maria, trece, la indemnul sau, in Transilvania unde, intrind sub protectia principelui Mihail Apafi, este adapostita o perioada mai indelungata in castelul Racosului. Aici naste pe fiul sau Matei. Cererea Portii, de a o trimite pe Doamna Maria cu comorile ei la Constantinopol, este respinsa de Mihail Apafi.
Dupa 1873 castelul devine proprietatea contelui Samuel Teleki. In zilele revolutiei burghezo-democratice de la 1848-1849, castelul este ars in mare parte. In 1904 castelul si domeniul sau sint cumparate de catre obstea satului.